Scăderea libidoului este una dintre cele mai frecvente dificultăți întâlnite în cabinet atunci când vorbim despre sănătatea sexuală feminină. Studiile arată că între 10% și 40% dintre femei raportează, la un moment dat în viață, perioade de lipsă de interes sexual (Shifren et al., 2008). Cu toate acestea, rămâne o experiență adesea stigmatizată, înțeleasă superficial sau redusă la o problemă hormonală.
Realitatea este că dorința sexuală are o bază mult mai complexă: un amestec de factori biologici, psihologici, relaționali și socioculturali. Nu este un „defect” al femeii, ci un fenomen care trebuie privit din mai multe unghiuri.
Ce știm din știință despre dorința sexuală
Neuroștiințele au arătat că dorința sexuală implică activarea unor zone cerebrale responsabile de recompensă și motivație (nucleul accumbens, aria tegmentală ventral, cortextul prefrontal) și este susținută de neurotransmițători precum dopamina și oxitocina. Dopamina este un neurotransmițător cheie în procesele de recompensă, motivație, învățare și plăcere. În același timp, există și mecanisme de inhibiție, prin serotonină (antidepresive) sau opioide endogene (medicație împotriva durerii)), care pot „frâna” dorința sexuală în contexte de stres, oboseală sau anxietate (Kingsberg et al., 2015).
La nivel hormonal, cercetările arată că estradiolul și testosteronul influențează pozitiv dorința sexuală, în timp ce progesteronul are efect inhibitor (Dennerstein et al., 2002).
Totuși, aceste variații biologice nu explică în întregime experiența femeilor. De exemplu, multe femei cu niveluri hormonale „normale” continuă să raporteze dificultăți de dorință, ceea ce indică rolul major al factorilor psihologici și relaționali. Cu alte cuvinte, starea de sănătate și echilibru psihic precum si calitatea si satisfacția in relatia de cuplu, calitatea actului sexual - toate contribuie la sănătatea libidoului.
Cum se manifestă și de ce contează
Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburarilor Mintale DSM-5 clasifică această situație sub denumirea de „tulburarea de interes/excitare sexuală feminină” (FSIAD), definită prin lipsa persistentă de dorință și distres personal asociat. Important de subliniat: diagnosticul nu se bazează doar pe frecvența activității sexuale, ci pe gradul de suferință resimțit de femeia care raportează.
Tulburarea de dorință sexuală hipoactivă (scăderea libidoului în termeni non medicali) se manifestă prin oricare dintre următoarele, pe o durată de minimum 6 luni:
1. Lipsa motivației pentru activitate sexuală, manifestată prin: dorință spontană scăzută sau absentă (gânduri sau fantezii sexuale); sau dorință reactivă scăzută sau absentă la stimuli erotici și la stimulare; ori incapacitatea de a menține dorința sau interesul pe parcursul activității sexuale;
2. Pierderea dorinței de a iniția sau de a participa la activitate sexuală, inclusiv prin răspunsuri comportamentale precum evitarea situațiilor care ar putea conduce la activitate sexuală, atunci când aceasta nu este secundară unor tulburări de durere sexuală;
3. Și este asociată cu o suferință personală semnificativă din punct de vedere clinic, care poate include frustrare, tristețe, vinovăție, sentiment de incompetență, pierdere, durere sau îngrijorare.
În viața de zi cu zi, manifestările sunt diverse:lipsa inițiativei sau evitarea contactului fizic, implicarea în act sexual mai degrabă din obligație decât din plăcere, sentimentul de vinovăție față de partener, frustrare personală și scăderea încrederii în sine.
Aceste efecte se răsfrâng și asupra relației de cuplu. Partenerii interpretează deseori lipsa dorinței ca pe o respingere personală, ceea ce poate duce la tensiuni și distanțare.
Ce soluții există
Cercetările actuale recomandă o abordare biopsihosocială. Asta înseamnă să luăm în calcul simultan corpul, emoțiile, contextul de viață și dinamica relațională.
Intervenții psihologice:
Terapia cognitiv-comportamentală de grup (CBT) a demonstrat rezultate promițătoare în reducerea gândurilor negative și în creșterea dorinței sexuale.
Tehnicile de focalizare senzorială reintroduc intimitatea într-un mod gradual, reducând anxietatea și presiunea performanței.
Terapia de cuplu sprijină reconstrucția comunicării și a intimității emoționale, esențiale pentru redescoperirea erotismului.
Intervenții farmacologice:
Flibanserinul, aprobat doar pentru SUA, acționează asupra echilibrului dintre serotonină și dopamină. Studiile arată îmbunătățiri semnificative la aproximativ jumătate dintre participante. Deși flibanserinul a demonstrat eficacitate în tratamentul HSDD atât la femeile aflate în premenopauză, cât și la cele aflate în postmenopauză, avantajele sale terapeutice pot fi umbrite de probabilitatea crescută a reacțiilor adverse. Avertizarea vine in special in situatia in care medicația este administrată în timpul consumului de alcool, chiar si moderat. Pentru a resimți efecte trebuie să treacă până la 8 săptămâni de la inceperea tratamentului.
Terapia cu testosteron, deși utilizată off-label, a demonstrat beneficii pentru femeile aflate la menopauză, dar necesită monitorizare atentă si administrată personalizat pentru fiecare femeie in parte. (Somboonporn et al., 2005).
Mai există extrem de bine dezoltată piața suplimentelor alimentare pe bază de plante. Suplimentele pot avea un mic efect la unele femei (mai ales când problema e indusă de medicația antidepresivă). Ashwagandha, șofran, maca sunt cele cu cele mai ok date la femei; Tribulus are studii mici sau mixte și un semnal de siguranță din motive diverse, intoxicare hepatica fiind unul dintre ele. În cazul suplimentelor alimentare controlul calității e slab; multe „potențiatoare sexuale” sunt falsificate cu sildenafil/tadalafil nedecalarate fapt care aduce un risc de interacțiuni și hipotensiune. În SUA există atenționări cu privire la utilizarea produselor netestate și nevalidate. Cumpărați doar produse testate independent pentru: siguranța, dozaj corect, eficiență reală, pentru evitarea contaminantilor și nu în ultimul rând pentru încredere și transparență.
Abordări complementare:
Mindfulness și practicile de conștientizare corporală reduc stresul și cresc capacitatea de conectare cu senzațiile.
Educația sexuală și normalizarea experiențelor personale scad rușinea și sentimentul de „defect”. Societatea în care am crescut are un impact mare asupra felului în care ne-am educat cu privire la ceea ce “se face” sau nu în intimitate. Limitările care pleacă din această expunere timpurie la un mediu care nu prioritizează plăcerea fizică, ba dimpotrivă o penalizează fac educația sexuală din viața adultă mai greu de abordat. Fiecare etapă din viața noastră aduce schimbare și nevoile în intimitate vor fi diferite. Este important să cercetezi surse de educație credibile, care informeaza empatic, fără judecată și fără să aplice o atitudine de adevăr absolut.
O perspectivă holistică
Scăderea dorinței sexuale nu ar trebui privită ca o boală în sine, ci ca un semnal al contextului psihologic, biologic și relațional al femeii. Reducerea acestei experiențe la o simplă „disfuncție” riscă să patologizeze un fenomen care, de fapt, este comun și uman.
Așa cum arată majoritatea studiilor care investighează scăderea libidoului feminin, intervențiile cele mai eficiente sunt cele care integrează dimensiunile biologice și psihosociale, tratând femeia ca întreg, nu doar simptomul.
Concluzie
Dorința sexuală nu este un reflex mecanic, ci un proces viu, influențat de corp, minte și relații. Scăderea libidoului nu înseamnă lipsă de iubire sau de feminitate, ci o invitație la explorare și înțelegere.
Mesajul central, susținut de cercetare și practică clinică, este simplu: în loc să ne grăbim să punem etichete sau să căutăm „pastila magică”, merită să abordăm aceste situații cu empatie, deschidere și o viziune holistică.
Dacă treci printr-o astfel de experiență sau cunoști pe cineva care se confruntă cu ea, adu-ți aminte: există soluții, iar primul pas este înțelegerea. Dorința sexuală poate fi redescoperită, nu prin presiune, ci prin răbdare, cunoaștere și conexiune. Este de înțeles căutarea unei soluții rapide, sub forma cea mai simplă și cu toate acestea, plăcerea nu poate fi grăbită și nici drumul până la plăcere. Corpul femeii are nevoie de timp, răbdare și cunoaștere pentru a fi explorat la întreaga capacitate de a primi și simți plăcere și dorință.
