Vaginismul: Cand corpul spune “nu” si cum il inveti sa spuna din nou “da”

Durerea în timpul sexului este una dintre cele mai tăcute suferințe. Multe femei o duc ani de zile în tăcere, în vină, în rușine sau în confuzie. Se întreabă adesea: “Oare e doar în capul meu?”, “Oare nu sunt suficient de relaxată?”, “Oare cu mine e ceva în neregulă?, “De ce nu ma ma simt si eu bine să vreau ca prietena mea, ea cum poate mereu, oricand?” 

Acest articol este scris pentru tine: dacă sexul doare, dacă eviți controalele ginecologice, dacă simți frică, blocaj sau pur și simplu nu poți să “te lași”. Vaginismul e mai comun decât pare, este tratabil și, mai ales, nu înseamnă că e ceva “greșit” cu tine.

Vaginismul este o reacție involuntară a mușchilor vaginali care se contractă puternic la orice tentativă de penetrare: deget, tampon, instrument medical, penis. Este ca un reflex de protecție pe care corpul îl execută fără voia ta. Potrivit DSM-5, această condiție este inclusă în categoria „Tulburare de durere genito-pelviană/ penetrare” și implică dificultăți persistente sau recurente legate de penetrare, durere, anxietate anticipatorie și tensiune musculară pelvină. Simptomele trebuie să fie prezente de cel puțin șase luni și să provoace un nivel semnificativ de distres.

Vaginismul poate fi primar, atunci când penetrarea nu a fost niciodată posibilă (nici cu tampon, nici la examen ginecologic), sau secundar, când, după o perioadă de contact sexual normal, apare brusc blocajul sau durerea. Important de știut: poate apărea oricând în viață: la debutul vieții sexuale, după o naștere, în urma unei intervenții ginecologice, după un episod traumatic sau chiar fără o cauză evidentă.

Femeile care trăiesc cu vaginism descriu adesea senzații intense de arsură, înțepătură sau o senzație de blocaj complet. Unele spun că simt “un zid”, altele că “vaginul se închide cu totul”. Pentru unele, penetrarea este imposibilă, iar pentru altele, este suportabilă doar cu dureri mari. În ambele cazuri, reacția nu este un eșec personal, ci un reflex real, fiziologic.

Cauzele vaginismului nu sunt niciodată simple. Este o condiție cu rădăcini biologice, psihologice, relaționale și culturale. În unele cazuri, este rezultatul unor traume sexuale sau intervenții medicale dureroase. În altele, apare din cauza unor convingeri internalizate despre sex ca fiind periculos, rușinos sau imoral. Uneori, frica de durere, lipsa de încredere într-un partener sau frica de pierdere a controlului pot declanșa această reacție. La nivel fizic, infecțiile recurente, schimbările hormonale, atrofia vaginală sau tulburările planșeului pelvin pot contribui la întreținerea simptomelor. Iar în multe situații, toate aceste elemente se suprapun. Ceea ce e important de reținut este că vaginismul nu este „doar în capul tău”, dar nici nu este o problemă pur mecanică. De aceea trebuie sa fii blandă cu tine și să îți setezi așteptările corect. 

Există și multe mituri care agravează confuzia și rușinea. Se spune uneori că femeile cu vaginism sunt „prea rigide”, „nu se lasă”, „nu sunt suficient de excitante” sau „au probleme emoționale nerezolvate”. Toate aceste afirmații, în loc să ajute, culpabilizează și mai mult. Realitatea este că vaginismul implică un răspuns reflex de apărare, nu o lipsă de voință sau dorință. Nu este vorba despre „a te relaxa” sau „a bea un pahar de vin ca să-ți treacă”. Este nevoie de siguranță reală, în corp, în relație și în context.

Diagnosticul nu este întotdeauna simplu. Multe femei ajung la el după ani de zile de confuzie sau după ce consultă mai mulți specialiști care le ignoră sau minimalizează simptomele. Un diagnostic corect poate fi pus de către un medic ginecolog informat și empatic (vă putem recomanda), de un fizioterapeut specializat în sănătatea pelvină sau de un psihoterapeut cu experiență în sexualitate sau traumă (avem și aici recomandare). Uneori, diagnosticul se stabilește doar pe baza discuției, fără examen fizic, dacă pacienta nu se simte pregătită.

Vestea bună este că vaginismul se tratează. Nu peste noapte și nu cu o pastilă magică, ci cu răbdare, grijă și o abordare integrată. Fizioterapia planșeului pelvin este una dintre cele mai eficiente metode. Un terapeut specializat, ales cu grija pe bază de recomandare de la specialist,  poate ghida procesul de reconectare cu musculatura internă și învățarea unor răspunsuri noi. Terapia cognitiv-comportamentală ajută la identificarea și modificarea gândurilor automate, a fricilor și a strategiilor de evitare. Terapia cu dilatatoare vaginale: progresiv, blând, în ritmul propriu este un instrument esențial, mai ales când este integrată într-un cadru terapeutic. Partenerul, atunci când există, poate juca un rol decisiv în procesul de vindecare. Nu este nevoie să “salveze” sau să “repare” ceva, ci să fie informat, răbdător și prezent. Relația poate deveni un spațiu de susținere, nu de presiune. De multe ori, ritmul de vindecare se accelerează atunci când femeia simte că nu trebuie să grăbească nimic pentru a-l mulțumi pe celălalt. Un partener care întreabă „Ce pot face să te simți mai în siguranță?” transmite mai mult decât empatie, transmite un context în care corpul poate, în timp, să renunțe la reacțiile de apărare.

 Lubrifianții de calitate, compatibili și non-iritanți pot susține procesul, iar în unele cazuri, tratamentele hormonale locale sunt recomandate. Există specialiști în Romania care aplică metode minim invazive pentru a ajuta în procesul de vindecare.

Pentru femeile aflate într-o relație, terapia de cuplu poate fi o ancoră valoroasă. A învăța să comunici fără presiune, să setezi limite și să explorezi intimitatea în forme non-penetrative poate transforma nu doar viața sexuală, ci întreaga dinamică relațională. În plus, este important de menționat că unele femei își pot recăpăta încrederea explorând, mai întâi, plăcerea fără penetrare, prin vibratoare externe, masaj, atingeri lente și reconectare senzorială.

Întrebările frecvente despre vaginism sunt firești și merită răspunsuri directe. Da, poți avea copii dacă ai vaginism, deși uneori concepția naturală e mai dificilă. Nu, în cele mai multe cazuri nu trece de la sine, ci persistă până când e abordat în mod activ. Și da, chiar dacă ai trecut prin traume sau ai trăit toată viața cu această dificultate, este posibil să ajungi la o viață intimă plină de plăcere și siguranță.

Acest articol nu este o promisiune goală, ci o invitație. Să îți asculți corpul. Să îi recunoști blocajele fără să le judeci. Să cauți sprijin de la profesioniști care înțeleg, fără să forțeze. Să știi că nu ești singură.

Vaginismul nu este o condamnare. Este un început. Al unei relații noi cu tine însăți. Una în care plăcerea, intimitatea și siguranța pot coexista. Poate nu azi, poate nu mâine. Dar în timp. Cu răbdare. Cu blândețe. Cu încredere.

Surse și lecturi recomandate:

• American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5®).

• Maree Stachel-Williamson – Stop Painful Sex: Healing from Vaginismus - A Step-by-Step Guide.

• Basson, R. (2010). Sexuality and sexual disorders: what every clinician should know.

• Levine, S. B., Risen, C. B., & Althof, S. E. (2016). Handbook of Clinical Sexuality for Mental Health Professionals.

• M. M., & Weijenborg, P. T. M. (2010). Cognitive-behavioral therapy for women with lifelong vaginismus.

Pentru sprijin personalizat sau recomandări de produse care pot susține procesul de vindecare, te încurajăm să consulți secțiunea noastră dedicată sau să ne scrii cu încredere.