Cand aud uneori in discutii reprosuri intense la adresa lipsei de pricepere a unor parteneri, imi sta pe limba si de cele mai multe ori si iese afara, intrebarea: "dar tu te pricepi la ce iti place?"
Este ca si cum ai intra intr-un restaurant, te-ai aseza foarte sigur pe tine si ai spune:
„Ma astept sa imi servesti preparatul perfect. Surprinde-ma. Da-ma pe spate.”
Si apoi bucatarul te intreaba: „Ai preferinte? Alergii? Gusturi care iti plac?”
Iar tu raspunzi:
„Sincer, nu prea stiu. N-am fost atent(a). De fapt nici nu gust mancarea cand gatesc. Dar ma astept ca ce gatesti tu sa ma dea bine de tot pe spate!”
Exista un fel de gandire aproape magica aici: „Altcineva ar trebui sa ma cunoasca mai bine decat ma cunosc eu.” Daca ma iubesti cu adevarat si esti asa talent cum crezi, ar trebui sa stii ce sa faci si ce imi place.
In sex, asta suna asa: „Vreau un partener care pur si simplu ma intelege, imi citeste corpul, anticipeaza tot in timp ce eu raman un mister complet, inclusiv pentru mine.” De fapt, mai ales eu pentru mine.
Poate ca scena asta este romantica in filme, dar profund ineficienta in viata reala.
Sexul bun este mai putin „magician care citeste ganduri” si mai mult „proiect de cercetare in doi, cu beneficii excelente.”
Iar adevarul usor incomod: daca nu stii ce iti place, partenerul nu te dezamageste, doar ghiceste/pipaie pe intuneric(uneori la propriu), cu asteptari foarte mari si fara nicio harta.
Asa ca adevarata miscare de forta nu este sa gasesti pe cineva care „stie din prima”, ci sa devii cineva care poate spune: „Asta functioneaza. Asta nu. Asta ma face curios/curioasa.”
De acolo incep lucrurile sa devina cu adevarat interesante.
Acum ca ai citit si astazi articolul de pe blog, tu stii sa raspunzi macar la intrebarea - ce iti place cel mai tare in intimitate?
Stay introspect!🦊
