Monogamia este ... un acord social care se prezinta drept destin biologic.
Aceasta este afirmatia pe care multi o simt, dar rar o spun cu voce tare. Rabda cu mine cateva minute, sa trecem prin mai multe argumente: din perspectiva antropologica, evolutiva, sexuala si sa vedem si cateva contraargumente incomode pe care de obicei le ocolim in discutiile de dupa mai multe pahare cu vin.
Ce spune antropologia:
De-a lungul istoriei umane, monogamia sexuala stricta pe viata a fost exceptia, nu regula. Multe societati au practicat poliginia, relatii seriale sau aranjamente social monogame, dar sexual flexibile. Ce a fost aproape universal? Pair-bonding-ul pentru cresterea copiilor, nu exclusivitatea sexuala eterna.
De ce a aparut monogamia:
-
mostenirea proprietatii
-
ordinea sociala
-
certitudinea paternitatii
-
controlul sexualitatii feminine (da, conteaza)
Contraargument:
Faptul ca e cultural nu inseamna ca e „fals”. Banii, timpul si limbajul sunt tot constructe culturale si extrem de reale. Monogamia poate crea stabilitate, predictibilitate si siguranta emotionala in societati complexe cum e cea in care traim si platim taxe, rate si leasing.
Adevar inconfortabil:
Monogamia a fost optimizata pentru societati, nu neaparat pentru dorinta.
Monogamia este un compromis evolutiv
Ce spune biologia evolutiva:
Oamenii sunt o specie cu strategie mixta.
-
formam legaturi de atasament (oxitocina, sistemele de atasament)
-
simtim dorinta pentru noutate (dopamina, sistemele motivatiei sexuale)
-
aceste sisteme nu sunt identice si adesea intra in conflict
Legatura pe termen lung ajuta supravietuirea speciei. Noutatea sexuala creste diversitatea genetica. Evolutia nu a ales una le-a instalat pe ambele, nu exista un firewall pentru una din ele. Exista valori personale, promisiuni si ...viata care iti serveste din plin motive sa le mentii sau nu.
Contraargument:
Oamenii nu sunt sclavii impulsurilor. Ne controlam agresivitatea, foamea si frica in mod constant. Exclusivitatea sexuala poate fi o restrictie aleasa, adaptativa.
Adevar inconfortabil:
Daca monogamia ar fi „naturala” in sensul de fara efort, nu ar necesita atata presiune morala, rusine si supraveghere pentru a fi mentinuta. Si nu ar fi mentionata in Biblie, Tora sau Koran daca ar fi ceva atat de neimportant. Prima casatorie sfarseste in 56% din cazuri in divort. Nu din cauza inselatului neaparat, dar 56%. Daca monogamia ar fi o interventie chirurgicala importanta si ar avea 56% sanse de esec ai alege sa faci operatia?
Monogamia este speranta sociala impusa
Ce spune psihologia:
Monogamia moderna vine cu o asteptare ascunsa enorma:
„O singura persoana ar trebui sa imi satisfaca nevoile sexuale, emotionale, intelectuale, erotice si relationale timp de zeci de ani.”
Aceasta asteptare este istorica recenta si neurologic absurda.
Ce arata cercetarea sexuala:
-
dorinta scade predictibil in relatiile de lunga durata
-
mai ales la femei, a caror dorinta este mai sensibila la context si noutate
-
satisfactia relationala ≠ satisfactia sexuala (se separa in timp)
Contraargument:
Profunzimea poate inlocui noutatea. Inteligenta erotica poate fi cultivata.
Adevar inconfortabil:
Majoritatea cuplurilor nu sunt invatate cum sa faca asta. Li se spune doar ca ar trebui.
Monogamia nu este opusul inselatului
Aici lucrurile devin interesante.
Inselatul nu demonstreaza ca monogamia „esueaza”.
Demonstreaza ca monogamia este adesea impusa inconstient, nu aleasa constient.
Oamenii incalca reguli la care nu au consimtit cu adevarat.
Contraargument:
Tradarea doare. Consimtamantul conteaza. Durerea este reala indiferent de teorie.
Corect. Dar durerea nu valideaza automat structura care a produs-o.
Monogamia este un acord sexual, nu o virtute morala
Din punct de vedere sexual, monogamia poate fi: hranitoare, erotica, profund intima sau lipsita de sex, bazata pe datorie, tacit resentimentara.
Diferenta nu este monogamie vs non-monogamie. Este alegere vs conformare.
Contraargument:
Non-monogamia nu este o solutie magica. Vine cu gelozie, logistica, dinamici de putere si munca emotionala.
Adevarat.
Nu exista structura relationala „usoara” exista doar structuri constiente si structuri inconstiente.
Deci… monogamia este ceva ce alegi sau ceva ce ti-a fost servit?
Asta este intrebarea reala.
Nu: „Cred in monogamie?” Ci:
Am avut vreodata voie sa o pun sub semnul intrebarii?
Raman in aceasta structura pentru ca o doresc sau pentru ca alternativa pare de neconceput? aka "Ce o sa zica lumea?"
Acest acord mai serveste corpul, dorinta si sistemul meu nervos sau doar identitatea mea?
Intrebari pe care te invit sa le lasi sa lucreze (fara graba)
-
Daca monogamia nu ar fi fost prezentata drept „normala”, as fi ales-o totusi?
-
Ce cred ca ma protejeaza monogamia sa nu simt?
-
Ce costa viata mea erotica mentinerea ei asa cum o traiesc acum?
-
Confund loialitatea cu tacerea?
-
Sunt monogam/a din dorinta, frica, obisnuinta sau valori?
-
Daca copilul meu m-ar intreba de ce exista monogamia, ce i-as spune?
Nu exista raspunsuri corecte.
Dar exista consecinte foarte clare pentru a nu pune aceste intrebari. :)
Stay curious and ethical!🦊
Image: Famous Tutto passa gentleman:)
