Ai impresia ca problema e sexul: frecventa, tehnica sau dorinta. Dar de cele mai multe ori, nu e despre sex si mecanica fluidelor, este despre atasament.
Pentru ca in relatiile adulte, partenerul nu e doar partener sexual ci este si figura de atasament. Adica locul unde mergi (sau nu) pentru siguranta emotionala.
Daca esti sigur(a), sexul devine un spatiu de explorare, joaca, conexiune reala, nu trebuie sa demonstrezi nimic, nu trebuie sa “te asiguri” de iubire, doar esti acolo asa cum trebuie: prezent(a). Acest lucru creste natural satisfactia sexuala.
Daca esti anxios(a), sexul devine un test.
“Ma vrea? Sunt suficient(a)? Pleaca?” Corpul e acolo, dar mintea e in panica, iar cand anxietatea intra in pat, placerea iese pe usa.
Daca esti evitant(a), lucrurile devin si mai interesante: poti avea sex, dar fara sa fii acolo, fara vulnerabilitate, fara conectare. Uneori chiar folosesti sexul ca sa eviti intimitatea, nu ca sa o creezi. Rezultatul: distanta emotionala si, inevitabil, mai putina satisfactie.
Si mai e un strat: oamenii cu atasament nesigur sunt mai putin prezenti in actul sexual, mai putin “mindful”, mai distrasi, mai anxiosi, mai critici cu ei insisi, iar asta reduce direct satisfactia sexuala.
Deci nu, nu e doar despre libido, este despre cat de in siguranta te simti sa fii vazut(a), dorit(a), si suficient(a) cu sanii asa cum sunt, cu corpul asa cum arata, cicatrici, vergeturi si abdomenul mai putin plat.
Si aici vine partea incomoda: nu iti editezi viata sexuala doar schimband pozitii, ci schimband relatia cu tine. Cine esti tu in intimitate?
Stay curious!🦊
