In cadrul studiilor mele de psihologia traumei, folosim ca repere manualele lui Franz Ruppert, autor care propune o perspectiva centrata pe identitate asupra felului in care experientele coplesitoare pot fractura psihicul. In aceasta abordare, trauma nu este doar un „eveniment rau”, ci o situatie care depaseste capacitatea persoanei de a procesa realitatea si conduce la neputinta, inghet, amortire si clivaj intern. Ruppert descrie cum, pentru a supravietui, psihicul poate separa parti sanatoase, parti traumatizate si strategii de supravietuire, iar aceste strategii pot mentine confuzia dintre realitate si iluzie mult timp dupa ce pericolul a trecut.
Aplicand aceste idei la tema mea de interes - cea a sexualitatii, inteleg sexualitatea ca pe un domeniu in care granitele, consimtamantul si respectul fata de celalalt sunt esentiale pentru sanatate. Ruppert defineste trauma sexuala ca situatia in care corpul cuiva devine obiect pentru satisfacerea altcuiva, fara posibilitatea reala de a se opune sau de a iesi, producand durere, frica, rusine, vinovatie si dezgust. Prin urmare, o persoana sanatoasa nu ar transforma niciodata sexualitatea intr-un act de dominare sau folosire a celuilalt, ci ar urmari intalnirea umana, reciproca si sigura, in care realitatea si limitele sunt clare.
Pentru mine, concluzia practica este ca evaluarea „sanatos vs. traumatic” in sexualitate incepe cu o intrebare simpla: exista consimtamant real, libertate de a spune nu si respect pentru limite? Daca da, sexualitatea poate sustine viata si conexiunea; daca nu, devine un teren al repetitiei traumatice si necesita intelegere si sprijin specializat.Si toate incep cu documentarea din surse sigure cum faci tu acum.
